Finalul lunii aprilie coincide cu apogeul perioadei de rotit la cocoșul de munte, codrii Maramureșului răsunând mai ales dimineața de la glasul acestor păsări. Claudiu Iușan, biologul Parcului Național Munții Rodnei, ne spune că popular cocoșului de munte i se mai spune și gotcan iar la găină gotcă: „Este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate pana la limita de jos a golului alpin. Arealul lui de răspândire este inegal de-a lungul lanţului carpatic. In Bucovina se găseşte în toţi munţii înalţi unde are parte de linişte şi hrană”.
„De la începutul lunii aprilie cocoşii vin în zona locului de rotit iar găinile cu 7-15 zile mai târziu. În bătăile cu altitudine mai joasă rotitul începe mai devreme de la începutul lunii iar cele cu altitudine mai mare mai târziu pe la jumătatea lui aprilie. Însă starea vremii şi venirea primăverii mai repede sau mai târziu sunt factori care influenţează începerea rotitului. Dacă iarna a fost grea şi este mai lungă rotitul va începe mai târziu spre sfârşitul lunii aprilie chiar începutul lui mai dar dacă iarna a fost uşoară şi scurtă rotitul poate să înceapă şi de la începutul lunii aprilie. Cocoşii vin de cu seară în arborii în care dorm la circa 100m de vetrele lor. Când se crapă de ziuă începe să cânte printre primele păsări, în arbori. Cântecul lui are trei strofe: început de “toacă” un “toc-toc-toctoctoc…” urmat după puţin timp de “urdup” grav asemanator scoaterii unui dop din sticlă finalizându-se cu un “ siciritsiciritsiciritsicirit” un tocilat care seamănă cu zgomotul unui baltag ascuţit pe tocilă.
Coboară pe sol în apropierea vetrei lui cântând şi rotind învârtindu-se în cerc şi semicerc în vatra lui şi făcând salturi de 1-3 metri dând din aripi puternic. Coada este deschisă în formă de evantai iar aripile întredeschise lăsând urme pe zapadă cu vârful penelor. Glasul găinii este un “got-got-got” şi unele cârâituri mai slabe care se aud doar de la distanţă foarte apropiată. De regulă călcatul găinilor este dis-de-dimineaţă când s-a luminat şi are loc în vatra celui mai puternic gotcan. Aceştia rotesc cu puţine pauze, se bat cu lovituri puternice şi gălăgioase de aripi şi se ciupesc cu ciocul de penele capului şi al cozii. Alungă mereu pe cei tineri care se apropie de gotcile de pe sol. Împerecheatul gotcei se repetă mai multe zile la rând. Rotitul de regulă durează până în jurul orei 8 dar în locurile liniştite şi retrase durează până la 10:30-11:00. După împerechere gotcanii continuă să rotească şi să se lupte în jurul vetrelor cu glasuri de luptă, îşi zburlesc penele gâtului şi se înfoaie scoţând un sunet “crecogu – crecogu” un ton ameninţător de impunere, de ameninţare, de dominare. Se retrag încet din bătăi rotind pe sol iar alţii îşi iau zborul în arbori continuând să tocileze pe crengile acestuia. Dupa ora 11 încep să se hrănească cu cetină de molizi, muguri de afin, ierburi proaspete încolţite, se adapă din pârăiaşele din apropierea locurilor de rotit. Spre seară la lăsarea întunericului revin în arborii înalţi de lângă vetrele lor tocilând până la lăsarea întunericului. La sfârşitul sezonului de împerechere găinile se retrag în locurile cu arbuşti deşi şi retraşi, cu hrană în apropiere, mai ales termitiere cu furnici, pentru a depune circa 5 la 10 oua. Grija construirii cuibului şi a cresterii puilor este doar a găini. Cuibul este construit pe sol din iarbă uscată, funze, în locuri bine ascunse. Clocirea durează până la 30 zile. În această perioadă găina şi ouăle sunt în cel mai mare pericol din cauza prădătorilor. Gotca nu părăseşte cuibul până în ultima clipă, chiar stă pe cuib cu preţul vieţii. După ecloziune la o zi-două puii işi urmează găina. Sunt acoperiţi de puf galben cu pete negre pe cap şi gât iar pe corp au dungi brune. La doar două săptămâni fac deja zboruri scurte urmându-şi mama.
În caz că prima pontă a fost distrusă de prădători, gotca depune o a doua pontă cu un număr mai mic de ouă. Rămân împreună până toamna în septembrie la rotitul fals când formează grupuri mari cu alte familii pentru iernat iar cocoşii rotesc fals la ivirea zorilor. Acest rotit nu este ritualul de împerechere din primăvară care se finalizează cu copularea ci este doar un rotit în arbori. Începe cu o “toacă” rară cu pauze mari şi terminând întreaga strofă pe parcurs. Nu se luptă între ei şi nici nu alungă pe cei tineri. Din iunie până în septembrie năpârlesc şi îmbracă penajul de iarnă iar găina năpârleşte după depunerea ouălelor. Iarna fac economie de energie zburând mai puţin, se hrănesc în general cu ace de molid. Vârsta cocoşului de munte este estimată la 10 ani. Dar ca să trăiască în linişte şi în ritmul lui natural până la adânci bătrâneţi trebuie sa STOPĂM distrugerea habitatelor provocate de defrişări, deranjarea liniştii şi siguranţei lor prin păşunatul stânelor în habitatul lui, iar braconajul este cea mai mare şi periculoasă ameninţare la care este supus cocoşul de munte. Oare nu merită să protejăm această pasăre nobilă, măreaţă, magnifică care reprezintă esenţa sălbăticiei şi frumuseţii faunei sălbatice?”, ne spune Claudiu Iușan.
FOTO Wild Maramures
Dragoș HOJDA