Stefan Darabus: Cazul Tandarei – Nuantari necesare

PNL

Prima nota despre cazul Tandarei a ajuns in Romania in 2006. Judecatorul dosarului sustinea ca in acest dosar nu a existat o ”declaratie de victima”, dar era vorba de trafic de minori, situatie in care consimtamantul victimei nu e obligatoriu: victima nu trebuie sa isi dea acordul. Nu e necesar sa constientizeze ca sunt victime, ei sunt pur si simplu pacaliti. In investigatie, e important ca un adult-victima sa declare ca se considera ”victima”. In cazul minorilor, datorita discernamantului redus, legiuitorul nu a considerat obligatoriu faptul ca ei sa-si constientizeze statutul de victima. Ideal era sa fie 100 de minori care sa spuna, fiecare in parte: ”da, am fost traficat”, insa acesta ramane doar un scenariu imaginar.

Cazul Tandarei a fost inovator la momentul la care s-a deschis investigatia pe trafic de persoane, pentru ca cersetoria nu era incriminata, nu era considerata ”exploatare”. In acea varianta, daca investigatia era declansata pe ”fapte de cersetorie”, (care se sanctiona cu amenda), cazul nu intra in competenta crimei organizate, pe infractiuni care erau prevazute in Legea 39. Si Politia, si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) lucrau in cadrul unor legi care le dadeau competenta de actiune. Dar aici, in cazul retelei Tandarei, nu se vorbea de cersetorie, asa cum era aceasta prevazuta prin lege. Asa ca politistii au reusit sa inscrie faptele in forma de ”trafic de persoane, exploatare si sclavie moderna” si, astfel, actiunile exploatatorilor au fost considerate ”trafic de persoane”.

Dosarul ”Tandarei” a fost inregistrat in 2007 si trimiterea in judecata de catre Parchet s-a facut in 2010, deci s-a lucrat pe munca investigativa timp de patru ani, din 2007 pana in 2010. Ulterior, cei noua ani, din 2010 pana in 2018, a fost durata efectiva a procesului, pana s-a ajuns la prescrierea faptei. Teoretic, se presupune ca exista un echilibru intre aparare si acuzare. Patru ani a durat faza acuzarii, deci si daca gandim in termeni extrem de rezonabili, nu patru ani, ci chiar cinci ani, ar fi fost un termen echitabil, ca durata totala a procesului.

Capii retelei au fost aici, in Romania. Acestia au parasit acestia tara doar in cazuri foarte rare. Comunitatile de etnie rroma au regulile lor: ”staborul” e judecatorul lor, mai e ”completul de judecata” al comunitatii, iar ”bulibasa” e judecatorul suprem. Sa dam un exemplu: Daca in comunitatea rroma are loc un omor si, daca in acel omor sunt implicati doi oameni, (cel care a savarsit omorul, dar si un complice al acestuia), atunci au loc doua judecati. Judecata tiganeasca e considerata prioritara in cadrul comunitatilor rrome si are loc inainte de a incepe judecata legala, propriu-zisa. Intr-un caz precum exemplul nostru, comunitatea rroma decide astfel: daca cel care a comis omorul e o persoana importanta, atunci il conving pe complice sa declare ca el a comis omorul si, implicit, sa isi asume crima. Astfel de intelegeri se fac pe bani, iar familia complicelui e platita, cat timp sta acesta in inchisoare. De regula, politistii nu au cum sa intre peste ei, peste legile stravechi ale rromilor si nici nu au cum sa impuna ei legea, pentru ca atunci membrii comunitatii se inchid de tot si agentii nu mai afla niciodata nimic, asa ca accepta compromisul acesta, ca sa afle si ei cazurile. Cea mai drastica decizie e stramutarea intregii familii din comunitatea respectiva.

Astfel de situatii complexe au ingreunat investigatia. Politistii au stabilit ca infractorii din Romania, care au avut un rol activ in reteaua Tandarei, sa fie trimisi de ei in judecata, iar pe cei care erau in Anglia, sa-i preia agentii englezi, pentru ca oricum nu aveau cum sa-i preia agentii romani. Au fost vreo 24 de suspecti aici, in Romania, iar in Anglia au fost mult mai multi: aproximativ 120 de oameni condamnati, dar dintre toti acestia, un numar extrem de mic au fost condamnati pentru ”trafic de persoane”, mai precis doar trei, iar toti ceilalti au fost condamnati pentru ”neglijare in cresterea copilului”, sau pentru ”infractiuni de solicitare a ajutoarelor sociale pe nedrept”. Acestea au fost principalele infractiuni, pentru care s-au primit condamnari de maxim un an de zile. Dupa sase luni de arest preventiv, li s-a dat condamnare de un an, iar pentru faptul ca executasera deja sase luni de arest preventiv, (zilele din arest se considera dublu), au fost eliberati in acelasi moment. Pe de o parte, agentii englezi au considerat ca ar fi fost mai bine sa-i judece tot ei si pe suspectii din Romania: chiar daca pentru infractiuni minore, dar tot ar fi fost efectiv condamnati. Pe de alta parte, infractorii nu prea baga in seama condamnarile din Anglia, pentru ca li se confisca sumele de bani gasite asupra lor, iar daca pentru o perioada de timp cei condamnati au beneficiat de ajutoare sociale, au doua variante la dispozitie: fie platesc banii respectivi, fie, daca nu-i platesc, atunci fac niste luni, sau ani, de inchisoare in plus. La noi, in schimb, in Romania, infractiunile de ”trafic de persoane” vin cu condamnari foarte mari.

Reteaua Tandarei a cheltuit foarte multi bani in acest proces. Au platit avocati celebri. Bulibasa l-a angajat ca avocat pe seful Baroului Bucuresti. Dupa hotararea definitiva, poate e o scuza pentru judecator faptul ca au fost peste 100 de martori din afara tarii, care nu au putut fi audiati.

O initiativa interstatala, denumita proiectul REFLEX, era functionala in anii aceia, intre Marea Britanie si Romania. Rolul acestui proiect era sa incurajeze integrarea actiunilor acelor institutii care aveau legatura cu combaterea crimei organizate, pentru ca exista multe situatii de lucru disparat, de tip ”siloz”. Sunt mai multe institutii care desfasoara acelasi gen de munca operativa, sau de analiza si sinteza informationala, unele dintre acestea fiind servicii precum DIICOT, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna, autoritatea vamala, politia romana, sau Directia de Operatiuni Speciale. Conceptul proiectului REFLEX era sa aduca in acelasi birou reprezentanti de la toate aceste institutii, pentru a lucra cu eficienta si eficacitate crescute. Tot schimbul de informatii era mult mai rapid. Dupa ce a fost implementat acest proiect, agentii din aceste institutii au imbratisat modul de lucru si voiau sa replice acest mod de lucru pe spete complicate. Din pacate, proiectul REFLEX a fost intrerupt.

La un moment dat, prin Ambasada Romaniei la Londra au fost returnati trei copii in Romania. Pornind de la cei trei copii, de la povestea lor, agentii implicati au mers la aeroport, sa vada cine-i ia pe copii. Lucrau doar pe spete care implicau victime ale traficului de persoane. Dintre acei copii, doi erau din Hateg si unul din Tandarei. Au facut verificarile la frontiera. Dosarul din Hateg era lucrat de SOCA (acum devenita National Crime Agency). Acel dosar a fost, punctual, pe filiera din Hateg. Intre Tandarei si Hateg nu era nici o legatura. Aceste filiere functioneaza independent prin toata tara, in pungile de saracie.

Politistii au pornit ancheta de la acel copil din Tandarei, pentru ca, pe atunci, baza de date de la frontiera era inca activa, (acum nu mai e, pentru ca sunt tinuti in aceasta baza de date doar locuitorii din afara Uniunii Europene). Atunci au remarcat agentii ca acelasi copil iesise recent din tara, cu o masina in care erau mai multi minori. La vremea aceea, inca puteai verifica si soferii masinilor. Din 2007 incoace, e mult mai usor pentru soferi sa iasa din tara, deoarece ca nu se mai salveaza informatii lor personale, la vama. Au verificat care erau masinile, cine erau soferii, pe cine duceau. Asa au ajuns la cifra de peste 1.100 de copii, care erau scosi din Romania, doar prin reteaua Tandarei. In perioada 2004 – 2007, au fost scosi din Romania 1.100 de copii, doar din Tandarei si din zonele limitrofe. Nu s-a putut verifica unde ramaneau, o data ajunsi in alte tari, nici unde se aflau. Dosarul Tandarei a ajuns la Europol, agentiipolitistii au facut o lista cu acesti copii si au dat catre Europol informatiile cu dosarele copiilor, in speranta ca vor afla unde erau. Actiunea, insa, nu a avut rezultatul asteptat, pentru ca, din diverse motive, nu se tin baze de date cu minori. In paralel, un agent al sectiei de Ordine Publica din Metropolitan Police se afla in Romania, intr-o misiune de crestere a capacitatii, o evaluare a Directiei de Ordine Publica din tara noastra. Urma sa vina cu propuneri si masuri de optimizare organizationala. Agentul britanic era seful unei sectii de politie din centrul Londrei si avea in responsabilitate inclusiv zona Oxford Street, unde, de la inceputul lui 2007, infractionalitatea stradala crescuse cu peste 700%, comparativ cu anul precedent. Din verificarile lor, un procent covarsitor al persoanelor care faceau aceste infractiuni proveneau din Romania si erau minori. Asa ca s-a implicat direct. Britanicii au preluat dosarul si au regasit peste 180 de copii din lista noastra de 1.100, care apareau la ei in baza de date, cu infractiuni savarsite. Britanicii au propus, prin urmare, detasarea unor agenti romani pentru sase luni, la Londra. Dupa aceste sase luni, detasarea a fost prelungita cu inca trei luni, iar partea romana a concluzionat ca, in mod cert, copiii erau acolo, la Londra. Impreuna, echipele britanica si romana au format un departament de lucru, denumit ”Joint Investigation Team” – in fond, un acord intre tari membre ale Uniunii Europene, care permite transmiterea de informatii intre tarile semnatare, in timp real. Se lucra ca intr-o singura echipa. In permanenta agentii erau secondati de politisti de la judiciar si, in a doua parte, de ofiteri de informatii, care sintetizau informatiile. Astfel, puneau pe masa cat mai multe informatii si, impreuna, erau mult mai operativi.

Tot copii precum cei din Tandarei sunt dusi si in Franta, si in Spania, si in alte state ale Uniunii Europene.

Ce e important sa intelegem e ca zonele precum Hateg, sau Tandarei, dar si altele care intra in acelasi profil geografic si economic din Romania – sunt zone foarte sarace. Una din ”sansele” fetelor adolescente, in astfel de localitati, e plecarea in afara tarii, la prostitutie. Cam atat de mare e foamea in aceste regiuni. Case foarte sarace, numai cu camp in jur. Asta se intampla in mare parte din sudul Romaniei. De exemplu, in Tandarei, pe strada principala sunt casele acelea, de prost gust, fie prin arhitectura kitch, fie prin marime, ale liderilor interlopi. Intr-o anumita zona, in cartierul Strachina, nici macar nu poti intra singur. Saracie de amploarea asta mai avem si in regiunea Moldovei, de exemplu, prin Vaslui. In Tandarei, sunt case legate direct la stalpul de inalta tensiune, pentru electricitate. Fara drumuri, dar cu purcei si copii impreuna, familiile se branseaza direct la firele de inalta tensiune, la cablurile de curent si asta se intampla in toata tara, in zonele de saracie crunta, inclusiv in Bucuresti. O companie de furnizare de energie a vrut sa le faca contracte legale, sa-i lase cativa ani de zile fara sa plateasca, dar cel putin sa stie cine consuma si, treptat, sa fie adusi in situatia in care sa-si permita sa plateasca singuri energia, intr-un orizont de zece ani. Nu au putut, pentru ca, printre principalele probleme ale familiilor foarte sarace din Tandarei sunt si lipsa actelor de identitate si lipsa actelor de proprietate. Din aceste motive, companiilor de utilitati le e aproape imposibil sa incheie contracte legale cu ei.

Acestia sunt copiii dusi la Londra. Daca incerci sa te pui in locul lor, iti dai seama ca, o data ajunsi la Londra, la Paris, sau la Madrid, au alta viata, vad cu totul si cu totul altceva, nu mai stau cu porci, in noroi. Asa ca acesti copii nu vor sa dea in gat pe nimeni, nu vor sa toarne pe nimeni, nu vor sa faca denunturi, pentru ca ei cred ca li se face un bine: care e raul care li s-a facut, ca au fost scosi din mizerie? E adevarat ca sunt folositi la furat, da, ei fura, asta isi asuma, nimic altceva. Ceea ce au reusit sa scoata agentii de la ei, prin multe intrebari, e cate ceva despre cine i-a adus, despre cum au ajuns acolo, si asa au aflat niste lucruri in cadrul investigatiei. Agentii au incercat sa faca uz de amenintare, de metode de coercitie, de presiuni, dar nu au scos in evidenta nimic prin aceste metode: copiii considera ca li s-a facut un bine, prin faptul ca au fost adusi la Londra. Multi dintre copii erau mutati cu tot cu familie, familii cu cinci sase copii. Unii s-au specializat in realizarea documentatiei care le era necesara pentru actele de sedere, asa ajungeau sa fie case cu doi adulti si 18 copii. Zona de recrutare era si mai inchisa: mediu rural, etnie, comunitate inchisa, prin traditii si cutume.

Asadar, copiii erau fericiti ca erau dusi acolo. Daca incerci sa te pui in locul lor, nu ai cum sa nu intelegi asta. Pentru cei mai multi dintre acesti copii, chiar si pentru familiile lor, furtul, prostitutia, micile talharii sunt pur si simplu o modalitate de trai, exponential mai bun decat viata din Tandarei, din Hateg, sau din Vaslui – ca sa dam doar trei exemple dintre nenumaratele comunitati foarte sarace din tara noastra.

Care e solutia? Solutia e ca aceste familii, acesti copii, sa fie scosi la lumina si scosi din saracia crunta in care supravietuiesc. Solutii concrete? Haideti sa enumeram doar cateva, care pot fi facute prin integrarea unor politici publice care tin de ministere precum dezvoltare regionala, munca, finante, justitie, fonduri europene, sau de strategii si politici publice macro-sistemice: sa le fie date acte de identitate tuturor locuitorilor din aceste zone. Sa le fie date acte de proprietate, pentru petecul de teren pe care-si duc traiul. Sa fie dezvoltate locuinte sociale. Sa fie crescut numarul de asistenti sociali, iar la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala sa fie create instrumente de interventie efectiva, prin forme de sprijin material concret. Sa fie reconfigurat sistemul national de alocatii sociale, de ajutoare sociale si de beneficii, astfel incat banii si formele de sprijin material sa ajunga efectiv la aceia care au nevoie de ele.

Da, cauzele principale ale fluxului de copii spre forme de sclavie moderna sunt saracia si mizeria in care traiesc. Foamea, frigul, bolile depasesc notiuni precum morala, sau dilema dintre a face bine, sau a face rau, in lumea lor. Furtul pare ceva marunt, in fond e doar o nota de plata pentru evadarea din disperarea saraciei. E o lume din care copiii scapa cumplit de greu. Daca nu vor fi adusi la lumina, prin strategii si politici de scoatere a lor si a familiilor lor din saracie, acesti copii vor merge, in continuare, spre trafic, spre exploatare, spre prostitutie si nu vor constientiza vreodata ca, de fapt, sunt victime ale unor forme de sclavie moderna.

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 1

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2