Stefan Darabus: “In Romania noastra, peste 6.500 de copii sufera traumele instititutionalizarii”

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Cifrele de mai jos sunt din Romania noastra, cea de toate zilele. Dincolo de perdele de fum, dincolo de petarde menite sa dezbine, se afla realitatea crunta a dezumanizarii, a indiferentei in fata saraciei celor 900.000 de parinti si copii care supravietuiesc marginalizati si exclusi in tara lor. Plaut spunea, acum 2.200 de ani, ca ”omul este lup pentru om.” Nimic nu s-a schimbat.

In Romania noastra, peste 6.500 de copii sufera traumele instititutionalizarii. Dintre ei, 10% au fost internati in sectii de psihiatrie. Numarul mare de internari la psihiatrie deriva din consecintele alienante ale institutionalizarii.

Aproximativ 300.000 de copii supravietuiesc in saracie si sunt risca separarea de parintii lor. Toti acestia sunt in risc ridicat de a fi rupti de parintii lor, datorita saraciei si incapacitatii sistemului de protectie sociala de a-i tine impreuna.

Alti 400.000 de copii nu merg la scoala in mod regulat. Majoritatea copiilor nescolarizati sunt extrem de saraci, apartin minoritatilor etnice, sau sunt copii cu nevoi speciale.

Doar 33% dintre copiii ce provin din familiile cele mai sarace termina ciclul gimnazial, fata de 95% dintre copiii din familiile instarite.

Efortul statului roman in ceea ce priveste protectia sociala este scazut, daca-l punem in perspectiva cu media de la nivelul Uniunii Europene. Cheltuielile cu protectia sociala pe locuitor sunt, in Romania, printre cele mai mici din UE: de 3,6 ori mai mici decat media UE-27. In acelasi timp, cheltuielile sociale in Romania reprezinta 18% din PIB, pe cand media UE-27 e de 30%.

Locuintele sociale pentru familii marginalizate sunt aproape inexistente. Vorbim de un necesar de locuinte care, la ora actuala, e cronic subevaluat si ramas in urma. Un stat din Uniunea Europeana ar trebui sa aiba, in medie, intre 16 si 18% procent de locuinte sociale, din totalul general al locuintelor. Romania are aproximativ 2% locuinte sociale. Stam mai rau decat oricine din Uniunea Europeana la acest capitol. Avem o solutionare valida la 40 de cereri de locuinta sociala. Cu alte cuvinte, doar o familie din 40 primeste locuinta sociala atunci cand, din disperare, o solicita. Asta, in conditiile in care media de solutionare in privinta cererilor de locuinte sociale e de 1/5, la nivelul Uniunii Europene.

La o comparatie a Romaniei cu tarile Uniunii Europene, statisticile sunt alarmante: 50% dintre toti copiii sunt in risc de saracie si de excluziune sociala. 20% dintre toti copiii sunt in risc de abandon scolar. Alti 18% dintre toti copiii sunt in risc de parasire timpurie a scolii.

Peste 60% dintre copiii din Romania sufera de deprivare materiala. Procentul este mai mare decat in toate celelalte state UE.

Saracia veniturilor este mai ridicata la copiii din Romania decat in orice alta tara europeana: 33%, fata de 20%, cat e media UE 27.

Profunzimea saraciei veniturilor la copii este mai ridicata in Romania decat in orice alta tara europeana.

Aproape 60.000 de copii au fost ajutati cu programe de prevenire a separarii familiale. Cifra reala a copiilor care supravietuiesc in saracie crunta e de peste 320.000. Rata de raspuns a serviciilor de prevenire actuale e, asadar, de numai 15%.

Saracia extrema (1.25$/zi) e mult mai mare in familiile monoparentale, sau in familiile cu multi copii. Acesti copii supravietuiesc cu mai putin de 400 lei/luna.

Peste 82.000 copii au unul, sau ambii parinti, plecati la munca in strainatate. Toti sunt expusi abandonului, institutionalizarii, in lipsa masurilor de prevenire pentru sprijinirea familiilor lor extinse.

Suntem primii in Uniunea Europeana la mortalitate infantila, cu 9,4 la mie, nivel dublu fata de media europeana, iar peste 40% dintre decesele copiilor sub 5 ani au cauze care pot fi prevenite.

Avem peste 8.000 de copii sub trei ani suferinzi de malnutritie, iar peste 100 dintre acestia au murit de foame.

Mii de copii se nasc fara sa fie inregistrati la nastere, la marginea societatii. Oficial, ei nici nu exista. Nu sunt incadrati in evidentele publice, nu au acces la servicii de protectie sociala de nici fel.

In fiecare an, in jur de 2.500 – 3.000 de tineri ies din sistemul de protectie speciala, cu o perna si o patura in mana. Sunt tinte vii pentru lumea interlopa. Nimeni nu se intereseaza de ei, odata ce ies din sistemul de protectie sociala. Sunt ai nimanui.

Oare cui in pasa?

Stefan Darabus, directorului regional pentru Europa Centrala si de Sud al Fundatiei Hope and Homes for Children

Print Friendly, PDF & Email

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2