Stefan Darabus – Omul care salveaza copiii din orfelinate: „Mizerie, saracie, nepasare. E vorba de dezumanizare” (VIDEO)

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2

Ce inseamna venirea pe lume a unui copil? O binecuvantare, ar spune cei mai multi dintre noi. Pentru altii insa, din motive numai de ei stiute, copilul reprezinta orice mai putin asta, iar iresponsabilitatea propriilor fapte nu face decat sa umple orfelinatele si sa ii stigmatizeze pe viata pe acesti copii care au fost, se pare, mai putin norocosi decat altii.

Centrul de plasament Robin Hood, cartierul Aparatorii Patriei, Bucuresti, 2018. Stam de vorba cu Stefan Darabus, un om cu suflet mare, care si-a facut un scop in salvarea copiilor ce au ales sa vina pe lume in familii care nu i-au dorit, sfarsind astfel in orfelinate insalubre in loc de medii iubitoare, abandonati in centre de plasament desprinse parca din alt secol, in care anormalilitatea pare sa fie singura definitie a normalitatii lor de zi cu zi.

Mizerie, blocuri fara electricitate, saracie, nepasare… din nefericire, cele mai multe centre de plasament, orfelinatele, cum le zice toata lumea, au fost plasate tocmai in astfel de zone marginale, sa ai acces la ele mai greu”, spune Mihai Darabus, care isi descrie dorinta de salvare a acestor copii ca pe ”o calatorie fascinanta alaturi de Hope and Homes for Children, care a fost recunoscuta in toata lumea drept o organizatie de elita in reforma sistemelor de protectie a copilului si in dezinstitutionalizare.”

Cititi mai multe despre Stefan Darabus si povestea extraordinara a muncii lui aici.

Un tur al orfelinatului Robin Hood din Capitala ne introduce in singurul loc pe care copiii institutionalizati aici il stiu drept acasa. Dezolant. Inuman. Cutremurator – asa arata acasa pentru ei, pentru copiii din centrele de plasament de tip vechi din Romania. O Romanie care a uitat de importanta generatiilor urmatoare, o Romanie indiferenta, care ii marginalizeaza si care a ales ca prin nepasare si neglijenta sa le reduca in mod considerabil sansele la o viata normala, unde ar trebui sa primeze afectiunea si nu violenta psihologica, verbala sau fizica.

Nu e vorba de inapoiere, e vorba de dezumanizare. E vorba de capacitatea de a accepta sau nu a accepta faptul ca in jurul tau, copiii sunt torturati din punct de vedere psihologic”, spune Stefan Darabus rememorand un episod dureros cu efect de bulgare de zapada, din pacate atat de frecvent in aceste centre speciale, in care personalul asa-zis specializat nu face fata sau oricum nu poate substitui prezenta si grija constanta a unei mame pentru copilul ei:

In leagane imi aduc aminte ca vedeam de foarte multe ori bebelusi care erau lasati pe orizontala in patut, nu aveau ingrijitoarele timp sa stea, sa ii tina in brate, le puneau sticla frumos pe perna, ei se suceau asa, prindeau sticla, incercau sa suga laptele, dar de multe ori, laptele se scurgea frumos, pe aici (pe obraz, n.r.) si le ajungea in ureche. Sticla era ba in dreapta, ba in stanga. Prin urmare, faceau foarte multi copii infectii la urechi. Din cauza infectiilor netratate, nu auzeau. Din cauza faptului ca nu auzeau si erau in perioada in care invatau sa vorbeasca, nu puteai nici vorbi. Prin urmare, urmatorul pas si urmatorul lucru era ca acesti copii sa fie plasati in institutiile cu handicap, pentru ca erau considerati surdo-muti.”

Integral pe editiadedimineata.ro

Reclame home 1
Data curenta: ’20/08/2019’

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *