Stefan Darabus: Tinerii se sinucid in sistemul de protectie a copilului. Ce invatam din catastrofele astea?

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

stefan-darabus-director-hhc-romaniaStefan Darabus, Directorul Regional Europa Centrala si de Sud al  Hope and Homes for Children (HHC), atrage atentia aspura unor realitati din sistemul de protectie a copilului.  Acesta arata, in cadrul unui material postat pe blogul sau, situatia dramatica prin care trec tinerii din sistem, mai exact cei care trebuie sa paraseasca sistemul si care nu au alternative. Din pacate, ajunsi in situatia de a nu mai avea un pat unde sa doarma, un loc pe care sa-l numeasca “acasa” unii aleg sa-si incheie socotelile cu viata. Redam mai jos textul integral.

“M-am cutremurat in ultimele zile. Doi tineri din sistemul de protectie a copilului s-au sinucis in Dolj. Se putea intampla asta oriunde, nu doar in Dolj. Sambata, o tanara s-a sinucis stiind ca e luata de langa asistenta maternala care i-a dat afectiune si un loc pe care l-a putut numi ”familie”. Unul dintre prietenii ei, un tanar de 19 ani, s-a sinucis si el a doua zi. Fata era la asistenta maternala de la cateva luni si a stat 11 ani alaturi de ea. Din diverse motive, un sistem care ar trebui sa vegheze la bunastarea copiilor si a tinerilor, a considerat ca fetei nu-i mai e bine langa cea care i-a fost ca o mama. Pentru oricine, cred, ar trebui sa-i fie clar cat sufera un tanar daca il iei de langa familia sa. Pentru tanara aceasta, asistenta maternala era familia ei. Tanarul care s-a sinucis si el dupa aceea, locuia intr-o casa de tip familial si urma sa iasa din sistem. Parchetul si Politia ancheteaza acum ambele cazuri, iar colegii adolescentilor din centrele de plasament au fost dusi pentru evaluari la Clinica de psihiatrie.

Ca se ancheteaza, e firesc. A fost declansata o ancheta interna in DGASPC Dolj, care monitorizeaza foarte atent copiii, a dublat personalul de supraveghere, evalueaza si consiliaza tinerii, identifica persoanele de sprijin, care-i pot ajuta pe tineri sa depaseasca drama prin care trec. Au fost mobilizate  echipe de psihologi si asistenti sociali. A fost solicitat sprijinul Colegiului Psihologilor din Dolj si ajutorul Spitalului de Neuropsihiatrie Craiova. Pentru oricine, cred, ar trebui sa-i fie clar cat de daramat psihic si cat de descurajat e un tanar care stie ca iese din sistemul de protectie si e al nimanui, pe strazi, fara adapost, fara nici un sprijin. Dar bineinteles ca nu e asa.

Copiii si tinerii mor, sau se sinucid, sau sunt ucisi de un sistem anacronic, care nu-i baga in seama, pentru ca sunt prea putini. In fond, ce sunt cei 3.500 – 4.000 de tineri care ies din sistemul de protectie speciala in fiecare an, daca nu o cifra mult prea mica pentru a impune reactii si actiuni cu sens? Da, mai moare cate unul si facem celule de criza, ne inflamam, demaram cercetari, gasim cate un tap ispasitor, si lucrurile se opresc aici. Focul de paie se stinge in cateva zile, iar agenda publica e umpluta iar de subiecte savante, abstracte, PIB-uri, programe operationale, strategii, analize si ghiduri operationale fara numar, acte normative care nu schimba nimic si initiative legislative fara acoperire financiara si cu Ministerul Finantelor departe de realitatea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Urmeaza o noua etapa de finantare structurala, ne-am racit gura de pomana cu nevoia alocarii de locuinte sociale pentru tinerii care ies din sistemul de protectie, ne-am zbatut sa aducem solutii si propuneri concrete, viabile, pentru alocarea de bani direct in comunitatile cele mai sarace, pentru incluziune sociala adevarata, bazata pe sprijin material efectiv, pe solutii de locuire, ca de aici incepe orice in lumea asta, de la familie si de la un acoperis deasupra capului.

Si eu as fi simtit ca vreau sa mor, cred, daca m-ar fi smuls cineva, niste autoritati, de langa mama mea, pentru ca ea si tata erau totul pentru mine, in universul meu de copil!

Si eu as fi simtit ca vreau sa mor, cred, daca stiam ca nu am nici un orizont, nici o speranta, nici un viitor, fara familie, fara sprijin, fara un pat in care sa pot dormi noaptea, fara un loc pe care sa-l pot numi ”acasa”!

Disperarea tinerilor din sistemul de protectie e reala si infiorator de justificata. Ei au nevoie de stabilitate, de afectiune, de sprijin, ca sa poata deveni adultii independenti si activi pentru societate. Haideti sa ne concentram pe asta, dincolo de actiuni pompieristice. Ca e un deficit de vreo 14.000 de oameni in sistemul de protectie a copilului, se stie de multa vreme, nu de azi, nici de ieri! Nu e cazul sa tot moara copii si tineri, ca sa intelegem ca e nevoie de actiune reala. De lucruri concrete si pe termen lung, bazate pe ceea ce sunt nevoile elementare ale oricarui copil. De aici ar fi bine sa incepem. Pana nu ajungem sa umplem cimitirele cu copii si tineri deprivati de afectiune, de familie, exclusi social, condamnati la o viata de caine, fara nimic al lor, dormind sub poduri si lihniti de foame”.

ZiarMM

Print Friendly, PDF & Email

Related posts

1 Comment

  1. milionarul HHC

    Ce se mai da de ceasul mortii asta. Ia sa vedem cati bani a primit din donatii si ce s-a intamplat in realiatae cu ei .Poate asa o sa intelegem o parte din mizeria din sistemul de protectie sociala si de ce ajung unii tineri sa-si puna streangul la gat.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2