Sunt cetatean, dar nu sunt turmentat. Totusi, am o intrebare: eu cu cine votez?

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Peste scena politica a ultimelor zile s-a lasat o tacere in aparenta decenta, oarecum fireasca dupa recentul anunt potrivit caruia armata romana continua sa piarda militari in teatrele de operatiuni. In conditiile in care toate tarile NATO din fostul bloc estic s-au retras demult din cruciadele americane, purtate pentru pretinsa salvare a democratiei si umplerea trezoreriei devalizate de anii de razboi, doar noi mai continuam sa ne aducem acasa in sicrie subofiterii, simpli tarani plecati la oaste pentru o slujba si un venit din care sa-si mai carpeasca casa batraneasca.

De cativa ani, ma tot intreb cum de niciun ofiter superior, un general obez sau macar un colonel supraponderal nu a cazut la datorie in ultimul deceniu pe fronturile NATO? Dar asta este o alta discutie, pe care o vom dezvolta cu alta ocazie.

Clasa politica se pregateste de Pasti, premierul Ponta ducandu-si sotia la Zidul Plangerii din Ierusalim, loc unde a indesat un biletel prin care solicita eliberarea lui Adrian Nastase, omul care ne terorizeaza din inchisoare cu meditatiile sale pseudo-filozofice.

Ma bucur ca am ajuns sa imi pot cumpara un televizor cu telecomanda, fapt ce-mi permite sa butonez instant in momentul in care intaiul marinar al tarii fara flota iese seara de cu seara pe toate posturile, batand campii in mod sportiv despre economie si geopolitica. Mai bine ma uit la Discovery , la un documentar despre fermele de batracieni, decat sa suport logorea basesciana, la fel de utila tarii ca o scatoalca peste ceafa unui hipiot adept al legalizarii homosexualitatii.

A inceput marea vanzoleala dupa voturi, in pole postion fiind de aceasta data noul partid de casa al prezidentului. PSD este inca relaxat, baron Dragnea cunoscand dictonului lui Stalin potrivit caruia “nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile”. Dupa 25 de ani de eforturi si scremete, pe esicherul populat de neocomunistii cu fata umana, dupa numeroase incercari esuate de tip original, trebuia importata noua ideologie care face furori in occident.

Nu e relevant ca baba Firona nu stie ce e aia miscare populara, gandind c-a fi un fel de dans de sura ceva mai nou si zglobiu, ea va vota ce spune primasul, popa si carciumarul la care mosul bea toata iarna pe datorie. In orasul de sub Gutin au fost oaspeti de seama din specia politicienilor de profesie, nobila delegatie avand in componenta fosti ministri, europarlamentari ai momentului si aspiranti la venitul de 100.000 euro pe an.

Desi nu au sanse de eligibilitate, politicienii locali fiind majoritatea lor ori traseisti marcanti ori oportunisti patentati dar fara notorietate si vlaga, s-a sunat mobilizarea si intre doua demonstratii ale dalcausilor din jandarmerie si un concert de pricesne, baimarenii s-au adunat sa admire pe cele doua.

Printre pupaturi, urari, zambete si o sesiune prelungita de pozat cu barbatii amatori de suveniruri, Elena Udrea si mezina presedintelui au rostit fraze pline de indemnuri patriotice, extrase dintr-un program care nu promite nimic nou pentru minerul fara loc de munca si cu plumb in oase.

Seara mi-am incheiat-o cu un nou turneu pe micul ecran, hrana saracului care nu are sere, porodici sau bani pentru un spectacol la teatru. Asa am aflat cu satisfactie lipsita de patriotism faptul ca Vadim Tudor nu a mai primit certificat medical pentru un nou mandat european, Mircea Diaconu sta tot in strada, deplangandu-si soarta de a fi incompatibil pentru unii, eligibil pentru altii, in timp ce tonomatele prestau din greu pentru salariile mizere de cateva mii de euro pe luna.

Am incheiat culturalizarea apoteotic urmarindu-l pe Radu Banciu, omul responsabil cu anarhia in presa, critic cinic si fervent al fostului gigolo Turcescu, personaj care in fiecare seara ne arunca din agonie in extaz, ba declarandu-ne geniali, ba tampiti, in functie de marimea amenzii de la CNA.

Cu gandul la o noua saptamana de haos civic, ma gandesc cu tristete ca ma voi sufoca din nou in nesimtirea cotidiana a soferilor care vorbesc la telefon in trafic, a tinerilor elevi care traverseaza strada  ocupati tot cu socializarea pe android, a parintilor-soferi grabiti, care vor sa-si lase odraslele musai in fata usii de la clasa, si a concetatenilor mei bruneti, care la ora sase dimineata au inceput deja scurmatul in gunoaie.

O noua zi care se arata „minunat de perfecta”, daca nu ma inunda vecina de la trei sau daca nu ma blocheaza dimineata in parcare politistul de peste drum. Motivat si responsabil, in drum spre locul de munca, imi aduc aminte, in perspectiva alegerilor europarlamentare, de cetateanul turmentat al lui Caragiale. Si intrebarea vine firesc… da’ eu cu cine votez?

Si continuand, eu sunt treaz. Totusi… cu cine votez?

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

3 Comments

  1. dilau

    cu raul pe care fiecare dintre noi il considera cel mai mic.o spun de ani de zile si ramin convins ca asa e cel mai bine.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2