Claudia Anghel, de 46 de ani, a acceptat să povestească pentru G4Media.ro cum a părăsit România în 2013, după ce-a lucrat în Spitalul Municipal din Călărași timp de 19 ani ca moașă. Ea spune că nu vorbea nici limba engleză fluent. Puțină franceză și mai multă rusă, pe care a învățat-o la școală. La 38 de ani și-a luat două genți mici în spate cu câteva haine pentru toate anotimpurile și-a plecat în Anglia pentru a-i oferi un viitor mai bun fiului său, pe atunci adolescent.
- NHS -National Health Service (Sistemul de Asistență medicală de stat) a ales-o ca simbol reprezentativ în an de pandemie pentru munca și aplecarea față de oameni. Într-o campanie națională care celebrează 72 de ani de la înființarea NHS, imaginea româncei tronează pe clădiri monumentale, în cele mai frecventate locuri publice, pe panouri publicitare, pe autobuze, în stații de transport public.
- John Rankin, unul dintre cei mai importanți fotografi contemporani, a trimis-o pe coperțile mai multor reviste, precum și în zeci de publicații online și print din Marea Britanie. Claudia Anghel a apărut la BBC, la alte câteva posturi naționale și internaționale, devenind o imagine simbol în UK
- Ea susține că nici o autoritate publică din România nu i-a dat un singur telefon. În schimb, englezii au ridicat-o pe un soclu și se mândresc cu ea.
E anul 2012. Claudia Anghel, angajată la maternitatea Spitalului municipal din Călărași, ajunge acasă și îi spune mamei sale că și-ar dori o schimbare. Că ar vrea, la o adică, să plece să muncească în străinătate. Are 19 ani de muncă în sistemul sanitar românesc. Are aproape 38 de ani, iar prietenii săi se uită ciudat la ea când o aud că vrea să emigreze.
„Nu-i cam târziu?” , o întreabă. „Eram foarte decisă să fac o schimbare. O nebunie, până la urmă, nu?”, își amintește Claudia.
A fost la două interviuri de angajare în 2012 și le-a picat pe ambele. N-a renunțat. A luat meditații în limba engleză. Profesor i-a fost o fostă pacientă pe care o cunoscuse în Spitalul din Călărași, o profesoară de limba engleză.
Apoi a dat un interviu pe Skype și-a fost chemată în Anglia, la Walsall, la nord de Birmingham, să se angajeze cu normă redusă.
E doar începutul unei lungi aventuri.
- „Am zburat la Luton și m-am trezit singură în aeroport, la 7 dimineața ca într-un film. Mi se părea că sunt la televizor. Cineva îmi spusese să ies din aeroport și să mă duc să iau un autobuz, că sigur găsesc, că au un sistem foarte bine pus la punct. Eu, cu engleza mea, mă luptam să-i înțeleg pe britanici. Am luat autobuzul și -am ajuns după-masă la Birmingham, unde vorbisem să stau în chirie. Ori n-am înțeles eu bine înainte să ajung, ori nu știu ce s-a întâmplat, dar doamna la care m-am dus să mă cazez mi-a zis că se eliberează camera doar de la data de 1, luna viitoare. Era 9 martie 2013 când am ajuns la cazare.”
„Și ce fac acum?”, mi-am zis. Femeia la care mă dusesem a început să dea ea singură telefoane, să mă ajute. A găsit un loc la o mansardă, o cameră cu 200 de lire cu un pat. A fost foarte de treabă, m-a și luat cu mașina și m-a dus să mă cazeze. Nu mă cunoștea, eram doar o străină într-o țară străină, încercând să-și facă o viață nouă la 38 de ani.”
Pe seară, Claudia Anghel s-a cazat. Când s-a pus să doarmă, a văzut că patul e gol, nu are nici o pernă, nici un așternut, nimic. „M-am învelit cu geaca în prima noapte, iar a doua zi m-am dus la magazin să-mi cumpăr o pernă și-o pătură.”
Aștepta doar să se apuce de muncă. Nici poveste.
Continuarea pe g4media.ro