Un Craciun trist in al 25-lea an de libertate

Reclame home 1
Reclame home 1
Reclame home 1

Revolutia_Bucuresti_1989_000Scriu acum, in ajun de Craciun, la un birou modern si confortabil, pe un ordinator de ultima generatie, intr-un climat de lucru cald si prietenesc. Ma opresc ca sa ma intorc in timp, amintindu-mi de un alt ajun. Acum 25 de ani lucram intr-o asa zisa citadela muncitoreasca, intr-o atmosfera tensionata, straduindu-ma sa realizez planul, in conditiile in care jumatate din luna nu am avut curent electric, iar piesele din import sosisera cu cinci zile inainte de Craciun. Timp de trei zile a fost haos si nu s-a lucrat aproape nimic, lumea fiind ocupata cu alegerea membrilor Consiliilor Frontului Salvarii Nationale pe sectii.

Conducerea era timida si statea mai mult prin birouri, in toata uzina simtandu-se un vid de autoritate generalizat. In hala era frig si curent, caloriferele erau mai reci ca temperatura de afara, iar apa calda era o amintire trista de luni de zile. Nu exista pe atunci un Craciun propriu zis, caci se muncea pe trei schimburi si in schimburi prelungite de 12 ore, sambatele si duminicile fiind zile de munca, iar timpul petrecut cu familiile din ce in ce mai putin. Bradul era undeva acasa pe balcon, urmand sa fie impodobit abia spre seara tarziu, in timp ce in apartament era frig si mirosea a gaz metan de la aragazul care functiona non-stop.

Frigiderul era scos din priza, caci era gol, iar pe masa urma sa avem cartofi si varza, meniu de puscarie comunista, asta daca nu aveai pe cinvea la Avicola sa fure niste pui si pentru tine sau poate o pila la macelaria de cartier. Dupa 22 decembrie, din depozitele partidului fusesera scoase produsele dosite pentru mai marii zilei, dar cei care au ajuns sa puna mana pe bunatati erau noii emanati ai vremii.

Urasc si am sa urasc mereu comunismul si numai pentru faptul ca m-a obligat sa-mi cresc copiii in frig si foamete, fara pampersi, lapte sau medicamente. Orasul mirosea a sudoare acra, gunoaie si a noroi imputit in canale. Vreau sa uit, dar fara sa iert, pe cei care m-au umilit determinandu-ma sa tac de frica cand ar fi trebuit zilnic sa ma trantesc pe jos de revolta. Nu am realizat atunci ca 22 decembrie a fost nu doar ziua cand ne-am castigat libertatea, ci si ziua in care a inceput marele jaf national, continuat si astazi.

Nu sunt de acord ca revolutia au facut-o doar de tinerii care in inconstienta varstei au avut curaj sa strige impotriva partidului unic. Revolutia nu avea loc si nici schimbarea de regim daca armata nu trecea de partea poporului si daca in Timisoara si Bucuresti nu ieseau in strada sutele de mii de muncitori, sclavii tacuti care construiau murmurand societatea multilateral dezvoltata. Evenimentul din decembrie 1989 a reprezentat momentul de revolta al celei mai puternice clase sociale, a milioanelor de truditori necunoscuti de la orase, cei care produceau bunuri uzate moral si fizic, umfland stocul unei economii in colaps tehnologic. Acesta este adevarul pur si orice alta categorie care-si aroga meritele o face furand realitatea.

Ultimii 25 de ani au trecut in goana. Am reusit sa devin proprietar pe casa in care am locuit si inainte, am parasit marea industrie pentru a fi intreprinzator privat, am intrat in presa convins ca voi putea schimba ceva din mentalitatea noastra de europeni descurcareti pentru ca in final sa constat ca sunt tot nermultumit si nerealizat, fata de idealurile mele din ’89. Nu am intrat in politica si nici nu am vrut sa ma lipsesc de baietii destepti care au devenit gulere albe de astazi. Nu m-am regasit nici in stanga, dar nici in dreapta ideologica, ramanand un idealist care doar a muncit din greu pentru a da respectabilitate numelui sau si un standard decent de viata familiei. Nu am regrete pentru ca nu sunt excelenta, boier sau baron local, am doar marea nemultumire ca ma las condus si azi de niste oportunisti de cea mai joasa speta, grasi, stirbi, agramati, imorali si corupti. Daca as putea intoarce timpul, sa fiu din nou in 1989, as pleca a doua zi, fara regrete si fara sa intorc capul, intr-un gest de revolta total, fata de o societate fara valori condusa de scursorile sale.

Este primul Craciundin ultimii 25 de ani, cu adevarat trist pentru mine. Simt ca mi-am pierdut ratiunea vietii, privat fiind de fericirea parintelui care-si strange in brate copiii de sarbatori. Statul roman i-a alungat in mod inconstient din tara, asemenea altor zeci de mii de tineri. Dupa un sfert de secol de libertate, copiii mei si-au luat si ei portia de umilinta din partea unei societati iresponsabile, alegand calea exilului in locul suportarii unei rusini permanente. Ma intreb de ce am mai iesit in strada in acel decembrie 1989? Care este ratiunea sutelor de morti, unde sunt vinovatii, cine plateste pentru spolierea averii tarii si de ce am ajuns tot flamanzi, la 110 miliarde de euro datorie publica? Asemenea milioanelor de romani as dori sa ma pot bucura de caldura si spiritul sarbatorilor de Craciun. Dar in Romania de azi, tara in care talharii sunt deasupra vremurilor, trebuie sa accept ca sunt doar un trecator oarecare, prea obosit sa mai si protesteze, in starea actuala de neputinta civica. Craciun fericit dragii mei, oriunde v-ati afla!

Cato CENZORUL

Print Friendly, PDF & Email
Reclame home 3
Reclame home 3

Related posts

9 Comments

    1. dilau

      prietene steko, trebuie sa-mi retrag o parte din cuvinte. acum am vazut ca – totusi – ai lasat ceva semnale de sarbatori. ca sint la mama dracului si in alta limba e o alta poveste.intentia conteaza.:))). cred ca n-o sa te superi pe mine daca – de anul nou – iti las un „la multi ani” sub podul sasarului de la meda si – evident – in chineza.:))).

      Reply
      1. STEKO

        …nu-i nimic,prietenul google imi traduce,si de altfel,am copilarit pe Decebal,sigur voi sti unde sa caut mesajul :)) …

        Reply
        1. dilau

          mai steko, in timpul copilariei tale pe decebal – linga pod, pe stinga cum „te duci” – exista o masa din beton de ping-pong.habar n-ai cite bile si nopti am spart eu acolo.cred ca era singura masa de tenis din romania in aer liber, gratis si in nocturna.daca nu venea patrula pe la 3 dimineata sigur ne prindea dimineata acolo :))).auzi, crezi ca mai e masa acolo?.

          Reply
        1. dilau

          mai steko, cam repede te sucesti.zici ” s-ar putea sa n-am timp…”. auleu, pai cum 2 zile ne spuneai ca de sarbatori stai singur in fazta calculatorului cu o farfurie full asteptind prieteni.sa intelegem ca te-ai scos?. exista doua variante: 1). de anul nou o sa bagi 24 din 24 , evident pentru gloante sau 2). pleci intr-o croaziera pe marea mediterana pentru ati satisface anumite nevoi, evident ca nu e vorba de un lux.:)).

          Reply
  1. dilau

    mai cato, treaba asta cu ” urasc si am sa urasc mereu comunismul …” ramine la arhiva. sper sa nu te sucesti nicodata, eu iti promit ca stau pe aproape.:))).

    Reply
  2. stefan

    Cele scrise reprezinta realitatea traita de majoritatea celor din generatia ta. Daca nu ai/am fost suficient de barbat sa profit/i de viata si oportunitati, ai ramas doar un visitor plin de regret dar macar cu coloana vertebrala.Cat despre copiii plecati, asta e marea tragedie a unei natii care-si neglijeaza batranii si-si alunga tinerii. Mare pacat. Craciun macar linistit daca nu poate fi fericit.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2
Reclame home 2