O plimbare de câteva ore prin unele zone din Maramureș te face să vezi de ce județul nu este unde ar trebui să fie. De ce Maramureșul e mai mult brand de succes cu numele decât cu faptele. Am plecat din Baia Mare spre zona Vișeu-Moisei-Borșa și nici nu am ieșit bine din municipiu că deja vedem semne de oboseală ale Drumului Național 18. Prefectul Rudolf Stauder ne-a dat asigurări că drumarii vor interveni imediat cum timpul o va permite. Așteptăm, căci craterele din asfalt se fac din ce în ce mai mari.
Mergem mai departe, liniște pe drum până la Cavnic, unde e aglomerația specifică sezonului în care ne aflăm. Căci peste vară aici aproape nu e țipenie de om. Cu siguranță cei care se ocupă de drumurile județene vor trebui musai să intervină la primăvară. Și aici drumurile dau semne de oboseală. Vedem turiști, vedem distracție, dar vedem și probleme rezolvate măcar parțial, cum este cea a parcărilor. Mai departe vedem de ce nu avem turism. În Budești, în zona bisericii UNESCO vedem un panou mare găurit, care nu dă bine, fiind vorba totuși de o biserică aflată în patrimoniul mondial. Aici ar trebui făcută promovare intensă, să știe lumea că avem cu ne lăuda. Să găsim bisericile deschise, să vadă lumea ce avem. Deși, după cum spunea fostul director al Direcției pentru Cultură Maramureș, Ioan Marchiș, poate e mai bine ca unele lucruri să nu se știe, că vin hoții și fură tot.
Semnalizarea obiectivelor turistice din județ este o problemă care nu și-a găsit rezolvare. Și nici nu avem speranțe că se va întâmpla prea curând asta. Mergem mai departe și ajungem prin Călinești – Sîrbi, unde vedem încă case tradiționale de lemn, ceea ce e foarte bine. Dar promovarea și aici cam lasă de dorit. Pe Valea Izei, ajungem la Bârsana, într-o zi de vineri liniște la parcarea de la Mănăstirea Bârsana, dar duminica este plină de turiști. Se cumpără din greu plăcinte cu varză, brânză dulce sau sărată, gem, dar și alte bunătăți. Mai dau greș cei de acolo cu plăcintele, ce-i drept, poate se grăbesc și ei nu le coc cum trebuie, dar e un business și ăsta. La toaletă trebuie să dai un leu ca să îți satisfaci nevoile fiziologice. E business, să nu uităm.
Mai departe pe Valea Izei este liniște. Și aici nu prea vedem promovarea obiectivelor turistice, chiar dacă le avem. Nu știm de ce se întâmplă asta. Poate fiindcă nu înțelegem importanța promovării turismului. Borșa a înțeles asta și se vede. Acum toată lumea știe de Borșa. Și de Moisei, unde administrația locală are pentru acest planuri mari care vor duce și la o mai bună dezvoltare a comunei în acest an. Sunt anunțate stații de încărcare electrică, asfalt pe Izvorul Dragoș, dar și alte lucruri care vor face viața moiseienilor mult mai ușoară, dar și cu iz occidental.
Ce-i lipsește Maramureșului pentru a fi un brand de succes? Multe. E nevoie de servicii pe măsura prețurilor cerute. Degeaba avem pensiune de cinci stele dacă serviciile sunt de o stea. Trebuie să faci turistul să vină și a doua oară, altfel e pierdut. Am văzut un exemplu bun în zona Remecioara. O familie tânără încearcă să facă turism undeva pe malul Lăpușului. O mică pensiune, zona foarte frumoasă, prețurile pe măsura serviciilor oferite… Și afacerea se mișcă încet, dar crește. Semn că se poate. Avem acele centre de informare turistică. Nu mai știm ce e cu ele, cine se ocupă de ele, ce servicii oferă (asta dacă oferă ceva). Vedem atât pe Valea Izei, cât și pe Valea Vișeului, că apar mici afaceri, spălătorii auto, câte un PECO pe ici, pe colo și cam atât.
Ca să încheiem în notă optimistă, așteptăm Hora de la Prislop 2024, Tânjaua Hotenarilor și alte sărbători care au făcut Maramureșul cunoscut în lume. Dar care nu trebuie să se transforme în kitsch. Căci pierdem originalitatea. Exact cum vedem că se întâmplă cu folclorul din ziua de azi. Numai folclor nu e, dar e orice altceva… Cântăm ce se vinde.
Dragoș HOJDA