În satul Gârdani în anul 1850 trăiau doar 4 evrei, însă în 1910 numărul lor a fost de 56 de persoane.
Majoritatea erau fermieri, precum moșierul Zseni Tevjovits și familia sa care au locuit în conacul din localitate. David și Moshe Izrael se ocupau tot cu agricultura.
Saje Berge și Samuel Markovits au fost comercianți de coloniale, Moshe Aron Weisz avea un magazin și o crâșmă, iar Avraham Szinaj făcea comerț cu haine vechi.
În anul 1944 au fost strânși și duși în ghetoul din Cehei, iar de aici au ajuns în Auschwitz. Majoritatea au fost uciși acolo.
În satul Sălsig în anul 1850 trăiau deja 32 de evrei, iar în anul 1910 numărul lor a fost de 77 de persoane.
Remarcăm câteva nume precum dr. Marton Mozes, medic, Schlesinger, propietarde autobuze, Jozsef David Goldenberg și Moshe Groszfeld, comercianți de coloniale, Ignac Goldenberg fermier și comerciant de coloniale, Herskovits și David Samuel care erau pantofari sau agricultorii Jisaj Mozes și Pinchasz Goldenberg.
Viața lor a fost curmată brusc în anul 1944, când au fost deportați în lagărul din Cehei și de acolo spre moarte sigură în Auschwitz. Acolo majoritatea au fost uciși.
Azi, în cele două sate lipite una de alta, nu mai trăiesc evrei.