Gara CFR Baia Mare a devenit acum o rușine, deși la început a fost un obiectiv cu care orașul Baia Mare se mândrea. Acum arată de parcă e a nimănui, deși are un stăpân, Statul Român. Căruia nu îi prea pasă. Nici nu de e de mirare în condițiile în care numărul celor care folosesc transportul feroviar în această parte a țării nu este unul extraordinar de mare, așa că Dumnezeu cu mila… cum se spune în popor.
Nepăsarea autorităților locale și de la nivel central au făcut ca acest obiectiv în 2023 să fie un focar de infecție, un loc care nu face cinste orașului de pe Săsar și un loc despre care s-au spus atâtea și pe hârtie s-au așternut multe planuri de viitor, de care s-a ales praful. Până acum, deși șansele de a se schimba ceva sunt infime. Dar speranța moare ultima, așa se spune, nu? În continuare avem miros de urină, avem acele magazine care nici măcar nu știm dacă sunt autotizate în vreun fel să vândă produsele care le vând, toaleta e pe bani, iar despre întreg nu are rost să discutăm. Aici trebuie investiții serioase, care nu credem că se vor face foarte curând dt fiind faptul că numărul celor care folosesc trenul ca mijloc de transport nu e unul foarte mare.
În finalul de săptămână trecut s-au împlinit 55 de ani de când a fost dată în folosință actuala Gară CFR Baia Mare. Lucrările la noua gară Baia Mare au început în anul 1965, potrivit Wikipedia, „amplasamentul fiind ales în ideea ca noua stație să constituie fundalul noii artere rutiere de penetrație în oraș. Prin rolul ei de element urbanistic dominant, clădirea a căpătat o tratare plastică deosebită, prezentând în plan o ușoară linie concavă, care dă o impresie de agreabil și primitor”. Construcția noii clădiri de călători a Gării Baia Mare s-a realizat după proiectul arhitectului Valeriu Chiricuță și a inginerului Virgil Fierbințeanu de la Institutul de Proiectări Căi Ferate București (I.P.C.F. București). Execuția s-a făcut de către Întreprinderea de Construcții Căi Ferate Cluj (I.C.C.F. Cluj), șeful șantierului fiind inginerul Ladislau Licker, ajutat de șeful de lot Mircea Olteanu. Cu această ocazie a avut loc și sistematizarea întregului complex feroviar. Noua gară a fost finalizată în 1968, iar darea în exploatare s-a făcut pe data de 29 octombrie. Cu puțin timp înainte de darea în exploatare, pe 28 septembrie 1968, la ora 9:40, a sosit pentru ultima oară trenul în vechea gară CFR, un accelerat care circula pe ruta București – Baia Mare. După sosirea trenului s-a realizat legătura cu noua gară și după amiază, la ora 16:50, a plecat primul tren din noua gară CFR: trenul cu nr. 4096, un personal care circula pe ruta Baia Mare – Dej. La 31 ianuarie 1969, la ora 10:00, a fost dat în folosință noul complex CFR din Baia Mare. Inaugurarea a fost deschisă de Ioan Vijdeluc, președintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular Baia Mare și prim-secretar al Comitetului Municipal Baia Mare al P.C.R., care a fost urmat de Iancu Constantin, adjunctul ministrului transporturilor. Au mai luat cuvântul Iosif Damian, șeful complexului CFR, și prim-secretarul Comitetului Județean Maramureș de partid, Gheorghe Blaj.
Noua clădire, de 72 m lungime și 36 m lățime cu acces în holul principal de la nivelul pieței, avea la parter casele de bilete, ghișeele pentru ziare, PTTR, OJT, CEC, depozitul pentru bagaje de mână, biroul de informații, o frizerie și scări la nivelul liniilor ferate. Tot de la parter se realizează accesul la tunelul pentru călători, amplasat asimetric față de clădirea de călători, pentru ca fluxul puternic de călători de la aceea vreme de la trenurile de la linia 1 să nu se intersecteze cu cel de la celelalte linii. La nivelul superior, pe galeria ce înconjoară holul, erau sălile de așteptare, o încăpere „Mama și copilul” și un bufet. Structura de rezistență este alcătuită din cadre cu rigle curbe, iar acoperișul dintr-o placă curbă cu o grosime de 7 cm, ce se reazemă pe trei grinzi longitudinale. Natura terenului a permis executarea unor fundații simple. Marchiza de la scările de acces a tunelului are o placă continuă, din beton-armat, de 6,80 m lățime, cu console și trei deschideri de câte 7 m fiecare, rezemată pe stâlpi metalici alcătuiți din țevi de oțel”, se arată pe wikipedia.org.
Dragoș HOJDA