Parerea mea: „Pe astia-i avem, cu ei guvernam” – Ministrul de Interne, un tamplar retardat, cu liceu facut prin fax si terminat in zece ani. Jalnic!

Putin retardat, dar a ajuns ministru. Si nu orice fel de ministru. Dintr-ala de Interne. Dintr-ala unde „Trrrâââiţi sefu’!” a ajuns un fel de aspirator de scame de orgoliu indispensabil pastrarii echilibrului din urechea Interna. E putin retardat, spuneam, adica ramas in urma, cum ar veni, dar, totusi, nimerit a sta in galeria ministrilor de Interne, cu ceva mai multi epoleti pe umeri.

Pentru ca daca tragem draperia si ne uitam putin la predecesorii sai, incepand cu Barbu Catargiu (ministru pe vremea lui Cuza) si continuand cu I. C. Bratianu, Stefan Golescu, Mihail Kogalniceanu, C. A. Rosetti si alte somitati care nu mai au nevoie de vreo prezentare, ajungem sa intelegem cam despre ce vorbim atunci cand spunem Guvernul Boc.

Unii au compus piese muzicale inca de la varsta de cinci ani, altii au ajuns capitani la 15 ani, iar Traian Igas a ajuns sa isi ia diploma de bacalaureat la… 24 de ani. Si nu stiu exact de ce, dar nu cred ca va avea alte realizari notabile, pentru a ne face sa uitam ca i-a trebuit zece ani pentru a termina un liceu, asa cum, Einstein, de exemplu, nu a ramas in istorie pentru faptul ca a inceput sa vorbeasca dupa varsta de trei ani, ci pentru cateva ecuatii de care Igas nu a auzit decat pe la 24 de ani, cand a dat sa invete pentru a nu pica bacul.

Si, de parca asta nu ar fi destul, aflam ca Igas asta e, de fapt, tamplar, de meserie, ceea ce ii scoate in evidenta calitatile intelectuale deosebite. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, nu e la indemana oricarui tamplar, chiar neretardat fiind, sa termine un liceu si cateva facultati fara a-si vedea profesorii. La fel cum nici Emil Boc nu i-a vazut diplomele inainte de a-l numi.

Traian Igas are acum obligatia de a-si da la timp un examen. Si are doua alternative: demisia sau ne arata ca nu si-a luat diplomele prin fax. Insa, dupa pozitia ghiocelului adoptata pana acum, putin probabil sa vedem vreuna din ele. Desigur, uneori si tacerea e un raspuns.

Parerea mea.

Ciprian DRAGOS

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu