Ne aflăm în parcul din imediata vecinătate a Turnului Sf. Ștefan și urmărim cu interes ceea ce se întâmplă pe latura sudică a acestuia. Mai precis, cu această imagine, asistăm la un exercițiu de stingere a unui incendiu desfășurat în curtea Gimnaziului superior de stat (alterior, Școala gimnazială „Petre Dulfu”). Protagoniștii acestui exercițiu sunt, desigur, pompierii băimăreni. Ca și conținut tematic, această imortalizare imagistică este unică în colecțiile noastre și face parte din cele 80 de fotografii donate Asociației muzeale băimărene, în anul 1903 (12.09), de către istoricul dr. Schőnherr Gyula, fondatorul acesteia (și al Muzeului orășenesc). Credem că astfel de exerciții nu erau prea des organizate de către conducerea orașului, tocmai din acest motiv, valoarea documentară a fotografiei este una considerabilă în contextul cunoașterii unui aspect esențial din viața comunitară și anume protecția și siguranța băimărenilor în fața dezastrelor cauzate de incendii, cu mai bine de 100 de ani în urmă.
Este momentul potrivit pentru furnizarea câtorva informații istorice pentru o mai bună înțelegere a parcursului evolutiv în care pompierii băimăreni făceau astfel de exerciții și, după cum vedem, le făceau la modul foarte serios. De-a lungul timpului, locuitorii orașului Baia Mare au trecut prin momente foarte grele pricinuite de incendii, de multe ori devastatoare. În lunga perioadă medievală acestea erau frecvente și de mare amploare lăsând în urma lor pierderi materiale uriașe. În incinta fortificată, majoritatea construcțiilor erau din lemn, fiind așadar vulnerabile și expuse focului. Pentru început au fost organizate, la nivelul breslelor, a meșteșugarilor, echipe de intervenție care acționau cu mijloace de stingere aflate la îndemână: găleți și sacale pentru apă, pompe manuale, scări etc. Servicii de apărare împotriva incendiilor (cu eficiență scăzută totuși) au apărut la nivelul orașelor în secolele XVII și XVIII. De abia la începutul secolului următor (XIX) apar primele servicii de pompieri pe sistemul voluntariatului și primele formațiuni civile de pompieri în subordinea primăriilor, formațiuni care treptat au fost militarizate.
Revenind la fotografia noastră, în ultimele decenii ale secolului XIX, utilajele folosite de pompieri pentru stingerea focului erau cele pe care le vedeți în imagine, formate, în principal, din pompă, bazin de apă, două pistoane verticale acționate manual de un balansier. Din atelaj mai făceau parte furtunurile (tulumbele), butoaiele cu apă pentru alimentare sau scările pentru escaladare. Desigur erau mai multe feluri de utilaje, dar noi ne-am raportat la cele care fac obiectul prezentării noastre de astăzi. Observăm în continuare numărul mare al pompierilor, echipați corespunzător și purtând pe mânecă o banderolă și mai observăm cum, câțiva dintre ei, escaladează edificiul. Cu siguranță în școală cursurile au fost suspendate totuși, la fereastra din dreapta sus se vede capul unui copil care nu a rezistat tentației de a vedea ce se întâmplă afară.
Foto 1. Pompieri în exercițiu, incinta Gimnaziului superior de stat, sfârșitul secolului XIX (colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)
Foto 2. Detaliu
Text: Lucia Pop – muzeograf, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Imagine: Zamfir Șomcutean – conservator, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Frumoase și valoroase aceste imagini ale timpului! Din păcate și în acest caz se adeverește proverbul ,,Lupul schimba parul dar năravul ba”sau cum s-ar zice în această imagine imortalizată in timp vremurile se schimbă dar năravul ba adică 2 cu sapa 5 cu mapa! ?