Este vorba despre o propunere legislativa privind utilizarea anumitor semne distinctive opționale pe produsele alimentare care a fost depusă recent la Senat pentru dezbatere. Conform acesteia, „în cadrul etichetării, prezentării sau publicităţii produsului alimentar, termenul ^’produs autohton ” sau orice altă menţiune sau indicaţie referitoare la originea română a produsului alimentar poate apărea pe produs numai dacă acesta este fabricat din materii prime româneşti, produse în România şi dacă toate procesele utilizate în producţia sa”.
Inițiatorii acestui proiect de lege susțin că o astfel de propunere legislativă este cu atât mai necesară cu cât industria alimentară autohtonă reprezintă o sursă economică importantă, care contribuie în mod semnificativ la PIB, prin urmare „considerăm necesară şi oportună înaintarea unui proiect legislativ care să reglementeze etichetarea produselor alimentare autohtone, astfel facilitând alegerea consumatorului care să poată lua o decizie în cunoştinţă de cauză cu privire la cumpărarea lor”.
„Consumatorii sunt din ce în ce mai pretenţioşi faţă de alimentele autohtone, dar, în acelaşi timp, le este dificil să se orienteze alegând dintre diferitele etichete în magazine. Consumatorul are dreptul de a şti cu exactitate ce cumpără iar producătorii au dreptul şi obligaţia de a-i informa cu privire la caracteristicile esenţiale ale produsului. Principalul obiectiv avut în vedere în ceea ce priveşte etichetarea provenienţei produsului a fost acela de a oferi consumatorilor informaţii privind originea ingredientelor produsului, şi anume dacă
acestea provin exclusiv sau parţial din România sau dacă doar prelucrarea a avut loc în România etc. Prin utilizarea etichetării distinctive, proiectul urmăreşte să asigure pe lângă evidenţierea produselor autohtone la raft şi consolidarea încrederii consumatorilor în produsele autohtone, răspunzând cât mai bine nevoilor acestora, oferindu-le informaţii cât mai exacte atunci când iau decizii de cumpărare şi, nu în ultimul rând, să contribuie la favorizarea dezvoltării economiei româneşti.
Totodată, în cadrul elaborării proiectului legislativ s-a avut în vedere şi impactul asupra mediului prin achiziţionarea produselor autohtone se contribuie în mod însemnat la reducerea amprentei de carbon. Utilizarea etichetării distinctive cu scopul de a atrage atenţia consumatorilor este voluntară, nu necesită autorizare, iar responsabilitatea pentru marcarea comercială a produselor alimentare pe etichetă sau în cadrul publicităţii acestora, revine întreprinderilor din sectorul alimentar. Proiectul legislativ reglementează condiţiile în care unui produs alimentar i se poate pune eticheta de autohton.
Totodată, materiile prime utilizate pentru alimentele de origine vegetală au fost cultivate şi recoltate pe plan intern, iar plantele sălbatice au fost colectate, manipulate şi ambalate în România. Termenul propus sau orice altă indicaţie echivalentă poate fi utilizat în cadrul etichetării, prezentării sau publicităţii unui produs prelucrat introdus pe piaţă în cazul în care 100% din ingredientele produsului, utilizate la fabricarea acestuia este de origine română şi toate etapele de prelucrare care duc la obţinerea produsului finit destinat consumatorilor au fost efectuate în România. Ca excepţie de la prevederile legii, utilizarea în producţie a condimentelor, a ierburilor aromatice şi a amestecurilor acestora care nu au fost cultivate în România la scară comercială înainte de începerea producţiei, precum şi utilizarea sării de masă, a aditivilor, a enzimelor şi a aromelor care nu pot fi extrase în România şi care nu sunt produse în mod normal în România”, se arată în Expunerea de motive la acest proiect de lege.
Conform inițiativei amintite, operatorul în sectorul alimentar trebuie să dispună de un sistem de evidenţă şi de trasabilitate în vederea demonstrării conformităţii cu prezenta lege de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare într-un mod care să fie identificabil şi fără echivoc pentru consumator. în cazul produsului care nu respectă cerinţele prezentei legi, se introduce o dispoziţie care dă posibilitatea producătorului să comercializeze produsul respectiv pe o perioadă de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în vederea epuizării stocurilor existente”.
Dragoș HOJDA