Deși nu are neapărat o semnificație patologică gravă, tinitusul este un simptom are se poate dovedi debilitant și profund deranjant. Citește în continuare pentru a descoperi cum se manifestă acesta, ce alte semne îl pot însoți, care sunt cele mai frecvente cauze care îl pot determina și ce opțiuni de tratament există!
Definiția și cauzele tinitusului
Tinitusul este o afecțiune caracterizată prin percepția unui sunet în urechi sau în cap, în absența unei surse externe. Această percepție poate fi descrisă ca un șuierat, un bâzâit, un fluierat sau un țipăt continuu sau intermitent. Este o problemă comună, afectând aproximativ 15-20% din populație. Deși nu este o boală în sine, tinitusul poate fi un indicator al unei probleme de sănătate subiacente și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane [1].
Există două tipuri principale de tinitus: subiectiv și obiectiv. Tinitusul subiectiv este cel mai comun și este perceput doar de persoana afectată. Acesta poate fi cauzat de probleme în oricare dintre segmentele urechii sau de probleme cu căile de procesare a sunetului în creier. Pe de altă parte, tinitusul obiectiv poate fi auzit de medicul care examinează pacientul și este de obicei cauzat de probleme cu circulația sângelui sau cu mușchii din jurul urechii [2].
Cauzele tinitusului sunt diverse și adesea legate de alte probleme de sănătate. Pierderea auzului cauzată de îmbătrânire sau de expunerea la zgomote puternice este o cauză comună. Alte cauze pot include bolile de inimă, problemele cu vasele de sânge, infecțiile la urechi, leziunile cervicale, anumite medicamente și tulburări metabolice sau neurologice [1]. Cum scapi de tinitus depinde, în mare măsură, de cauzele acestuia.
Simptomele tinitusului
Simptomele tinitusului pot varia considerabil de la o persoană la alta, dar principala caracteristică este percepția unui zgomot care nu este cauzat de o sursă externă. Această „iluzie acustică” poate lua o serie de forme, de la un sâsâit sau vâjâit, la un fluierat sau chiar sunet de clopoței sau de insecte. Zgomotul poate fi permanent sau intermitent și poate fi perceput într-o ureche sau în ambele. Uneori, acest zgomot poate fi atât de intens încât poate interfera cu capacitatea pacientului de a se concentra sau de a auzi sunetele reale [3].
Impactul tinitusului asupra calității vieții nu trebuie subestimat. Tulburările de somn sunt frecvente printre persoanele cu tinitus, iar dificultatea de a se concentra si starea de spirit fluctuantă sunt de asemenea probleme comune. Tinitusul poate duce și la depresie și anxietate în rândul persoanelor afectate [1].
Pe lângă zgomotul constant sau intermitent în urechi, tinitusul poate fi însoțit de alte simptome. Pierderea auzului este adesea asociată cu tinitusul, la fel ca amețeala sau un sentiment de presiune în ureche. Aceste simptome suplimentare pot adăuga la stresul și anxietatea cauzate de tinitus și pot agrava impactul pe care această afecțiune îl are asupra calității vieții [2].
Severitatea și frecvența tinitusului variază de la persoană la persoană. Unii pot avea simptome ușoare și ocazionale, în timp ce alții pot avea simptome severe și constante. Unele persoane pot considera tinitusul doar ușor deranjant și sunt capabile să îl ignore în mare parte. În schimb, pentru alții, zgomotul constant în urechi poate fi extrem de deranjant și poate interfera cu viața de zi cu zi [3].
Diagnosticul tinitusului
Diagnosticarea tinitusului necesită o procesare atentă și metodică a simptomelor și a istoricului medical al pacientului, urmată de o serie de teste auditive și, în unele cazuri, imagistică medicală. În primul rând, este esențial să se recunoască semnalele caracteristice ale tinitusului. Acestea pot include sunete continue sau intermitente în urechi, cum ar fi țipătul, vâjâitul, șuieratul sau bâzâitul. Aceste simptome pot varia în funcție de intensitate și durată, impactând calitatea vieții pacientului [1].
Odată ce simptomele sunt identificate, urmează examinarea medicală care este un pas crucial în diagnosticarea tinitusului. Acest proces este condus de un medic ORL și presupune o analiză detaliată a istoricului medical al pacientului, un examen al urechilor, al nasului și al gâtului [3].
În ceea ce privește testele auditive, ele joacă un rol vital în diagnosticul tinitusului. Acestea pot identifica pierderi de auz și pot ajuta la stabilirea cauzei tinitusului. Testele pot include tonometria (măsurarea presiunii în urechea internă), audiometria (testarea abilității de a auzi sunete) și otoemisiile acustice spontane (măsurarea sunetelor produse de urechea internă) [2].
Imagistica medicală poate fi necesară în unele cazuri pentru a identifica și cauzele subiacente ale tinitusului, cum ar fi tumori sau alte afecțiuni neurologice. Aceasta etapă poate include tomografia computerizată sau rezonanța magnetică.
Tratamentul și gestionarea tinitusului
Tratamentul tinitusului este variat și adaptat în funcție de cauza care stă la baza acestuia și de starea generală de sănătate a pacientului. Printre opțiunile terapeutice se numără medicamentele, terapia cu sunet, terapia cognitiv-comportamentală, dispozitivele de ajutor auditiv și, în unele cazuri, chirurgia. Medicamentele pot include antidepresive, anxiolitice sau steroizi, în funcție de cauza tinitusului. Terapia cu sunet, de asemenea cunoscută sub numele de „terapia de mascare”, utilizează zgomote externe pentru a modifica percepția sau reacția la sunetul tinitusului. Terapia cognitiv-comportamentală are ca scop schimbarea modului în care persoana percepe tinitusul, ajutând-o să se adapteze la zgomot [1].
Gestionarea simptomelor tinitusului este, de asemenea, o parte importantă a tratamentului. Diversele tehnici de relaxare precum meditația sau yoga, terapiile cu sunet, exercițiile de concentrare sau tehnicile de reducere a stresului pot fi extrem de utile.
Un stil de viață sănătos este esențial în reducerea simptomelor tinitusului. O dietă echilibrată, exercițiile fizice regulate și evitarea zgomotului puternic pot avea un impact pozitiv asupra simptomelor. Consumul excesiv de cafea sau alcool poate agrava simptomele tinitusului, în timp ce exercițiile fizice pot ajuta la reducerea stresului, un factor recunoscut care poate amplifica simptomele [2].
Consultarea unui specialist este esențială înainte de a începe orice tratament pentru tinitus. Identificarea cauzei exacte a simptomelor este crucială pentru a putea alege cel mai eficient tratament.
În concluzie, tinitusul este o afecțiune care poate fi gestionată printr-o înțelegere adecvată și prin adoptarea măsurilor preventive potrivite și personalizate. De la înțelegerea cauzelor și simptomelor la diagnostic și tratament, fiecare etapă joacă un rol crucial în menținerea calității vieții.
Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!
Surse:
- Mayo Clinic. “Tinnitus – Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tinnitus/symptoms-causes/syc-20350156, accesat la 22.03.2024;
- “Tinnitus: Why You Have Ringing in Your Ears.” Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/symptoms/14164-tinnitus, accesat la 22.03.2024;
- “What Is Tinnitus? — Causes and Treatment | NIDCD.” Www.nidcd.nih.gov, www.nidcd.nih.gov/health/tinnitus#:~:text=Tinnitus%20(pronounced%20tih%2DNITE%2D, accesat la 22.03.2024.