În anul 1746 în Sarasău trăiau două familii evreiești, numărul evreilor fiind de șapte persoane. În anul 1840 în localitate trăiau deja 49 de evrei, iar în 1920 numărul evreilor a ajuns la 298 de persoane. La ultimul recensământ înainte de deportare, cel din 1941, evreii din Sarasău numărau 161 de persoane.
Majoritatea evreilor din localitate se ocupa cu exploatarea și prelucrarea lemnului, dar se regăseau și agricultori și negustori.
La mijlocul secolului XIX au ridict o sinagogă din lemn și au construit baia rituală. Tot în această perioadă s-a înființat și cimitirul. Evreii din Sarasău aparțineau comunității de rit ortodox din Sighet.
După primul război mondial mulți evrei din Sarasău s-au mutat în Sighet sau au luat calea emigrării, în special spre SUA.
Toți evreii din Sarasău aveau ca limba maternă limba idiș.
În 1944 ocupanții germani și jandarmii maghiari i-au strâns pe evreii din localitate și i-au dus în ghetoul din Slatina. Aceștia au fost deportați de aici în data de 23 mai. Majoritatea au fost uciși în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.
După război în localitatea Sarasău nu s-au mai regăsit evrei.