Suntem în perioada Luminației. În unele sate de pe Valea Izei s-a ținut deja această Zi a Morților, în altele de acum urmează, însă un lucru este sigur. Este o perioadă în care ne aducem aminte de cei plecați dintre noi, este o perioadă în care copiilor li se dădeau colăcei, mai nou dulciuri, de sufletul morților, cum se spune la sate. O tradiție care se mai păstrează și astăzi, însă tot mai puțin.
„Luminația sau Ziua morților, Moșii de toamnă, indiferent de momentul în care se ține – în sâmbătă de dinaintea Samedrului (Sfântului Dumitru), în ultima sâmbătă din luna octombrie, în sâmbăta de dinainte de Lăsarea Secului – este un moment care marchează un prag între două locuri și două vremi. Pragul nu separă, ci unește, reunește, în fapt, pentru asigurarea unei stări de echilibru. Periodic, omul a simțit această nevoie de reintrare în stare de echilibru iar refacerea legăturii cu strămoșii, cu moșii, cu cei drepți a fost dintotdeauna o formă asumată. Asistăm la rituri de refacere a întregului, într-un moment în care se trece de la vară la iarnă, soarele începe să piardă din putere, întunericul domină din ce în ce mai mult lumina și, nu în ultimul rând, ne pregătim de intrare într-o perioadă de pregătire pentru o mare sărbătoare, când se încearcă reintrarea în contact direct cu sacrul. Asistăm în această perioadă la mai multe momente în care aprinderea unor focuri ritualice are rolul de a se realiza purificarea locului, dar și a oamenilor, cu funcția de a se asigura o renaștere sub semnul beneficului, dar ele au și scop regenerator. Aprinderea lumânărilor de pe morminte are rolul de a-i anunța pe cei de Dincolo că a sosit un astfel de moment de prag, pentru a-i chema să revină ca parte a neamului, pentru ca doar împreună, cei de Aici și cei de Dincolo, pot să „învingă” acest moment de cădere a soarelui, a luminii și căldurii. Sărbătoarea este o întoarcere spre un centru iar lumina este cea care unește „lumile”, fiind un simbol al verticalității. Nu e deloc neimportant că luminile de ceară se aprindeau după vecernie în acest context, spre deosebire de Moșii de Joi Mari, când se aprindeau înainte de răsăritul zorilor. Lumânările se aprindeau de sufletul celor răposați, se anula întunericul pentru cei de acolo și pentru cei de aici, permițându-se o regăsire în spațiul luminii”, a declarat Delia Suiogan, etnolog, pentru ziarmm.ro.
Se știe că Luminația este ziua în care se adună în jurul mormintelor toți ai neamului, ca într-o zi de mare sărbătoare, se dau mâinile peste morminte, se împart colaci, apă, mere, struguri, se mănâncă împreună, în mod evident ritualuri de unificare a neamului.
Dragoș HOJDA